Skip to Store Area:

Pasul 1 Pasul 2 Pasul 3

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Adevăr şi comuniune

Mai multe imagini

Adevăr şi comuniune

Rezumat:

Volumul de faţă adună, formează şi alcătuieşte o serie de studii, unele dintre ele publicate de autor în ultimii doi ani separat, dar beneficiind acum de o viziune unitară.

Autor(i) Dr. Adrian Lemeni
Editura Basilica
An Aparitie 2010
Nr. Pagini 208
Limba Română
Dimensiuni (mm) 147 x 205 x 11
Tip Coperta Flexibila
Greutate (kg) 0.2370
Cod Produs IBM-9786068141473
21,90 RON
Produs epuizat
la furnizor.
Acest produs nu se mai gaseste la furnizor (cel putin pana la o eventuala reeditare).

Acest produs face parte din următoarele categorii: : Cărți : : Apologetică Ortodoxă :

Descriere Detaliată

Urmand o metodologie riguroasa si serioasa, cartea este impartita in trei capitole: 1. Aspecte ale intalnirii perspectivei teologice, filosofice si stiintifice in contextul epistemologic actual; 2. Relatia dintre teologie si stiinta, valorificata in contextul cosmologic actual; 3. Parintele Profesor Dumitru Staniloae – teolog marturisitor al traditiei eclesiale in lumea contemporana. Parintele Dumitru Staniloae – „cel mai influent teolog al contemporaneitatii..., venerat de multi ca un parinte spiritual” – apare si astazi ca un parinte spiritual ce ne aduce, prin opera sa, la comuniune si, deci, la comunitate. Este o realitate paradoxala sa vezi cum teologii protestanti si romano-catolici impartasesc aceleasi idei cu teologii ortodocsi, atunci cand este vorba de teologia Parintelui Dumitru Staniloae. Si apare, in mod inevitabil, urmatoarea intrebare: Care este cauza acestei apropieri? Cred ca este important sa gasim raspunsul la aceasta intrebare, deoarece in el se ascunde si misiunea ce ne revine noua, teologilor de astazi. Insa acest raspuns nu poate fi dat printr-o prelegere, un studiu sau o carte, ci trebuie urmarit prin intreaga noastra activitate teologica ulterioara. De fapt, ceea ce cautam noi nu este un simplu raspuns, ci reprezinta esenta gandirii Parintelui Dumitru Staniloae care ne aduna spre a ne hrani cu darurile teologiei sale. Chiar sfintia sa spunea, ca un testament lasat teologilor de astazi, ca teologia sa isi va implini rostul numai in masura in care va plamadi si cultiva, in mintea celor care o studiaza, puterea iubirii spre dezvoltarea ideilor la care el a ajuns. Prin urmare, vom sustine la unison cu autorul acestei lucrari, ca teologia Parintelui Dumitru Staniloae este o teologie filocalica. Este frumoasa prin insasi natura ei, dar conduce si la o infrumusetare duhovniceasca a celor ce se apleaca sa o studieze. Oricine citeste o scriere a Parintelui poate sa-si dea foarte repede seama ca are de-a face cu altceva, cu ceva care nu se mai gaseste intr-o asemenea consistenta si intesitate, la alti teologi. Iar acest ceva este duhul Parintilor Filocalici in care Parintele Dumitru Staniloae a scris si a trait.
Primul capitol isi propune familiarizarea cititorului cu notiunile de dogma si traditie, realizand o prezentare atractiva si concisa a diferitelor sensuri ale dogmei. Totodata, autorul lamureste si motivatia demersului cunoasterii, prin analizarea unor aspecte din filosofia lui Platon si din teologia Sfantului Maxim Marturisitorul. Caci, potrivit domnului profesor Adrian Lemeni, Sfantul Maxim Marturisitorul prezentand intelesul duhovnicesc al lui Moise insista asupra modului de contemplare a lumii. Fara sa ne separam de trup trebuie sa ne despartim de pornirile trupesti, care proiecteaza in lucruri placeri vinovate, ceea ce in fapt lucrurile nu contin. Consistenta lucrurilor rezida in faptul ca ele sunt porti spre Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, o consistenta pe care o resimtim in momentul in care ne ridicam mintea de la pamantul de jos la pamantul inteligibil al lui Iisus Hristos, mostenit de cei blanzi, asa cum se precizeaza in Evanghelia Sfantului Apostol Matei, in Predica de pe Munte, in cele noua Fericiri. Proorocul si Profetul Moise este "...cel ce ca un pastor priceput conduce ca pe niste oi, prin vietuirea pustie de patimi, de materii si de placeri, apoi spre muntele cunostintei de Dumnezeu, Cel vazut pe inaltimea intelegerii, gandurile ce inclina inca spre pamant si cauta placerea acestuia; cel ce ocupandu-se acolo in chip incordat cu contemplatii adecvate duhovnicesti, dupa parasirea relatiei mintii cu cele sensibile (caci aceasta cred ca inseamna trecerea timpului de patruzeci de ani) se invredniceste sa devina, prin intelegere, vazator si ascultator al focului dumnezeiesc, negrait si suprafiresc, salasluit si adaapostit in fiinta lucrurilor ca intr-un tufis, adica al Cuvantului dumnezeiesc, Care in vremurile mai de pe urma a stralucit din rugul Sfintei Fecioare si a petrecut cu noi prin trup". Taina adanca a fiintei lucrurilor este inaccesibila unei minti robite de fascinatia argumentarilor discursive, a demonstratiilor analitice ce nu pot sesiza viul creatiei, caracterul iconic al lucrurilor. Lumea este o icoana ce se cere contemplata, nu explicata prin legi stiintifice, iscodita cu o minte insetata de a cuprinde exclusiv rationalist arderile incandescente ale materiei indumnezeite. O ratiune care cauta sa stapaneasca creatia prin forta unei minti neinduhovnicite provoaca si genereaza ganduri moarte, inchise in limitele propriei neputinte, interpunandu-se astfel ca o bariera in fata unei asumari duhovnicesti a creatiei, dechise unei vederi nemijlocite a prezentei lui Dumnezeu in cosmos si in univers. De aceea, Parintele Dumitru Staniloae intr-o nota la textul maximian prezentat anterior, precizeaza, cu referire la semnificatia experientei mistice a lui Moise: "Petrecand multa vreme pe inaltimea intelegerii in contemplatii duhovnicesti, dupa parasirea relatiei mintii cu cele sensibile, se invredniceste sa devina, prin intelegere, vazator al focului si ascultator al Cuvantului dumnezeiesc, aflator in fiinta lucrurilor create (in tufis), adica al Cuvantului dumnezeiesc, care ne graieste din lucruri, iar mai pe urma va straluci din rugul Sfintei Fecioare". In acest context, Sfanta Scriptura este considerata o cale de experienta a harului, dar care se cere explicata in cheie patristica, pentru a putea ajunge la dobandirea unui echilibru propriu mintii Sfintilor Parinti.
Capitolul al doilea prezinta modul in care ar putea fi asumata in sens personal invatatura Bisericii despre crearea lumii, dar si cum trebuie sa ne raportam la diferitele teorii cosmologice care sunt vehiculate in mediul cercetarii stiintifice de azi. In partea de final a acestui capitol este reliefata contributia Parintelui Profesor Dumitru Popescu cu privire la relatia dintre teologie si stiinta. In aceste context si in aceste conditii sau imprejurari constatam si observam ca ratiunile dumnezeiesti ale lucrurilor, legatura paradoxala a celor opuse si antinomice din creatie, care asigura deodata unitatea si diversitatea lumii, pastrand distinctiile fara separare si departajare, nu pot fi sesizate printr-o cunoastere discursiva (chiar daca aceasta este justificata printr-o legitimitate academica si o competenta stiintifica). Exista ceva launtric, ceva interior si adanc in fiecare lucru ce nu se lasa smuls prin eruditia afisata cu aroganta si autosuficienta. Idolatria conceptelor inlantuite in diverse, variate si stufoase demonstratii ne orbeste, facandu-ne sa ramanem exteriori fata de profunzimea ascunsa a creatiei. Sfintii Parinti au insistat mereu ca apofatismul creatiei trebuie sa fie coordonata majora a preocuparilor noastre cosmologice. "Caci cine dintre marii intelepti, increzandu-se in uneltele rationale si bazandu-se pe dovezile care nu exista, va putea, folosindu-se de ratiune, sa cunoasca, sa spuna si sa infatiseze maretia lucrurilor? Cine va putea sa cunoasca ratiunile sadite in fiecare dintre lucruri de la inceputul existentei lor, ratiuni dupa care exista, proceseaza, opereaza si procedeaza fiecare si isi are natura primind forma, chipul si compunerea sa avand putere sa lucreze si sa patimeasca?...Cine cunoaste ratiunile lucrurilor asa cum sunt, se deosebesc si au o stabilitate statica, statornica si nemiscata dupa fire si o miscare neschimbatoare intre ele, avand in miscare stabilitatea si in stabilitate miscarea, lucru atat de uimitor?... Incercand sa cercetam ratiunile acestora ori a vreuneia din acestea, ramanem cu desavarsire neputinciosi si muti in explicare, neavand pe ce sa ne rezemam cu siguranta mintea, afara de puterea dumnezeiasca".
Capitolul al treilea cuprinde o prezentare sintetica a teologiei Parintelui Profesor Dumitru Staniloae cu referire la locul omului in creatie, a raportarii acestuia la lumea inconjuratoare, precum si la posibilitatile omului de intelegere a sensurilor ei. Cu alte cuvinte, in acest context domnul profesor Adrian Lemeni scoate foarte bine in evidenta gandirea si abordarea Parintelui Profesorr Dumitru Staniloae cu privire la aceasta interconditionare dintre virtuti si ratiunile lucrurilor prin intermediul relatiei dintre Om si Univers, caci cu ajutorul trupului, de pilda, sesizam aceeasi legatura intrinseca intre om si cosmos, si sensul lor comun intuit prin contemplatie: "Cel ce a inteles prin contemplatie lucrurile cu dreapta credinta, asa cum sunt, si prin judecata rationala a definit ratiunea lor in mod chibzuit si drept si isi pastreaza judecata neabatuta are in sine concentrata toata virtutea, nemaimiscandu-se spre nimic altceva dupa ce a cunoscut adevarul. El le-a trecut pe toate cu sarguinta, nemaifacand nici o pomenire de cele ce sunt si se zic ale trupului si lumii, avand inlauntru, cuprinsa in ratiune, faptuirea fara lupta, deoarece intelectul si-a adunat cele mai puternice ratiuni nepasionale, prin care este si se sustine toata virtutea si cunostinta, ca unele ce sunt puteri ale sufletului rational, care pentru a exista nu au nevoie nicidecum de trup, dar pentru a se arata nu refuza a se folosi de el la vremea potrivita".

In alta ordine de idei, dupa cum observa Preafericitul Parinte Patriarh Daniel in Cuvantul inainte, lucrarea de fata arata ca „motivatia teologiei nu este redusa la o curiozitate de tip intelectualist care sa genereze o cunoastere lipsita de cuviinta si de impact existential. Teologia, ca expresie a eperientei duhovnicesti si eclesiale, este una prin excelenta marturisitoare. […] Teologia marturisitoare impartasita ca eveniment de viata propune raspunsuri concrete la problemele efective existente in societatea actuala, constituindu-se deopotriva intr-o invitatie la asumarea aceluiasi mod de viata traita de Profeti, Apostoli, Martiri si de toti cei care au vietuit si au marturisit in Duh si in Adevar. […] Marturisirea teologica presupune intalnirea cu Dumnezeu Cel marturisit, Domnul istoriei si Creatorul universului, cu Adevarul si Viata traite in comuniunea Bisericii: „Gustati si vedeti ca bun este Domnul” (Psalmi 33, 8). Insa autentica intalnire cu Dumnezeu se realizeaza doar prin rugaciune, participand la viata sfintitoare a Bisericii. Doar experienta de viata duhovniceasca si eclesiala legitimeaza o teologie marturisitoare structurata in Adevar si comuniune. Volumul domnului Adrian Lemeni, intitulat atat de sugestiv, Adevar si comuniune, propune repere ale unei asemenea teologii ancorate in perspectiva eclesiala, care nu se teme de dialog daca acesta are ca sens si scop Adevarul si comuniunea, marturisite si traite ca pregustare a vietii vesnice.” (sursa: www.crestinortodox.ro)

Recomandări

Etichete Descriptive ale Produsului

Folosește spații pentru a separa etichetele. Folosește ghilimele simple (') pentru expresii.


Color Swatches Magento extension by Galathemes Magento Themes