Skip to Store Area:

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Monthly Archives: Mai 2012

  • "Plângeau pietrele de mila sărmanilor oameni care foiau în jom ca viermii în rană"

     De curând a văzut lumina tiparului volumul "Să nu ne răzbunaţi! Mărturii despre suferinţele sfinţilor din Basarabia" , primul din seria de cărţi ce însumează relatările celor care au trăit vitregiile istoriei sub comunism. Rezultat al unui amplu proiect de cercetare iniţiat de monahul Moise Iorgovan de la mănăstirea Oaşa, volumul povesteşte adevăruri zguduitoare, pe care regimul şi-a dat toată străduinţa să le şteargă din istorie.  Vă invităm la lectura unui mic fragment din carte, care povesteşte ororile foametei din Basarabia anilor 1946-1947.

    "Cum seceta începuse din sud, din stepa Bălţului, în ţinuturile din nord se mai găseau ceva roade, şi ţăranii au pornit într-acolo după o bucată de pâine, o fărâmă de măligă sau altceva de mâncare. Vindeau icoanele de prin casă, prosoape, covoare, lucruri din aur, vindeau orice pentru cât de puţină hrană. Noi am avut noroc că bunelul a fost înţelept, a făcut o groapă mare de sfeclă de nutreţ, a ştiut să dosească oleacă de pâine, am avut văcuşoară şi câteva oiţe. Totuşi, când am ajuns în primăvară, foamea a dat buzna şi la noi în casă. Atunci bunelul a pregătit vreo douăzeci de piei de miel şi m-a trimis cu ele în Bucovina, după hrană. Împlinisem de acum 18 ani, eram descurcăreţ şi bunelul avea nădejde în mine. Continue reading

  • "Când îţi vine mânia, strânge din dinţi cu tărie"

    Vă propunem spre lectură un mic fragment din cartea "Mărturii din viaţa monahală", o culegere din scrisorile lui Gheron Iosif către fiii săi duhovniceşti, pe care o găsiţi pe rafturile librăriei noastre. Cartea, după părerea editorilor, rămâne a fi cea mai importantă lucrare publicată  de editura "Bizantina".

    "Îmi scrii despre mânia faţă de cel cu inima împietrită. Mânia, în sine, este firească. Precum nervii în corp, aceasta este nerv al sufletului. Fiecare suntem datori să o folosim împotriva demonilor, a oamenilor eretici şi împotriva a tot ce ne împiedică în calea spre Dumnezeu. Dacă te mânii împotriva fraţilor tăi sau, ieşindu-ţi din fire, strici toată lucrarea mâinilor tale, să ştii că suferi de slavă deşartă şi faci abuz de acest nerv al sufletului. Eliberează-te de aceasta prin dragoste faţă de toţi şi prin smerenie adevărată. Când îţi vine mânia, strânge din dinţi cu tărie şi să nu vorbeşti în nici un fel celui care te ocărăşte sau te necinsteşte, te ceartă sau te ispiteşte în multe feluri fără vreun motiv. Atunci şarpele se va răsuci în inima ta, se va ridica până în gât, dar dacă nu-l laşi să iasă se va înnăbuşi şi va crăpa. Dacă acest lucru se va repeta de câteva ori, se va împuţina şi în cele din urmă va înceta. Continue reading

  • 11 pricini pentru care îngăduie Dumnezeu să pătimească drepţii

    Vă invităm să lecturaţi câteva crâmpeie din volumul al 18-lea "Ne vorbeşte Părintele Cleopa", proaspăt apărut la editura mănăstirii Sihăstria. Cartea aşteaptă cu nerăbdare să fie citită şi vă face din ochi de pe rafturile librăriei noastre. Fragmentul este intitulat: "Unsprezece pricini pentru care îngăduie Dumnezeu să pătimească drepţii în lumea aceasta".

    "Unii din cei slabi în credinţă se smintesc văzând necazurile şi ispitele ce vin asupra drepţilor. Dar Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfânta Scriptură ne spun luminat câteva pricini pentru pătimirile acestora:

    1. Pentru ca sfinţii să nu se mândrească de mărirea faptelor bune şi a minunilor pe care le fac ei.
    2. Pentru ca să nu socotească cineva că sfinţii sunt dumnezei, iar nu oameni.
    3. Pentru a se arăta că puterea lui Dumnezeu biruieşte prin cei slabi şi neputincioşi şi prin ei se propovăduieşte Evanghelia lui Hristos.
    4. Pentru a se face mai arătată răbdarea sfinţilor şi că nu slujesc lui Dumnezeu pentru plată.
    5. Pentru a ne înţelepţi pe noi şi a filosofa despre înviere. Căci dacă vei vedea că un om drept şi având multe fapte bune a pătimit multe necazuri şi nevoi şi aşa s-a dus de aici, chiar şi nevrând, te gândeşti că trebuie să fie o judecată de apoi. Căci dacă oamenii nu lasă fără plată pe cei ce le slujesc, cu atât mai mult Dumnezeu nu va lăsa neîncununaţi pe cei ce pătimesc şi se nevoiesc pentru El, care sunt drepţii şi sfinţii. Continue reading
  • Călăuza familiei (sau un început de cronică)

    Un scriitor celebru a spus odată că dacă nu-ţi cunoşti trecutul, nu poţi avea un viitor. Strămoşii noştri ştiau acest lucru, de aceea păstrau, cu mare evlavie, memoria neamului din care se trăgeau.

    Cândva, şi în România cunoaşterea rădăcinilor era aproape o datorie, pe care atât nobilul, cât şi ţăranul de rând o îndeplinea, trasmiţând, fie în scris, fie din gură în gură, istoria familiei. Iar atunci când ne cunoaştem înaintaşii, devenim conştienţi de faptul că trebuie să lăsăm o moştenire, întâi de toate una morală, urmaşilor noştri, astfel încât glasul neamului să nu piară în uitare. Încă din Imperiul Roman se trage obiceiul de a îngriji de arborele genealogic al familiei. Cu toţii am auzit de acesta, însă puţini cunosc că nu era unicul mijloc de păstrare a datelor despre strămoşi. Aceeaşi romani aveau grijă şi de o carte a casei, în paginile căreia erau scrise rânduri care nu îşi găseau locul în arborele genealogic. O astfel de carte a casei a avut şi Nicolae Iorga, în care chiar şi oaspeţii erau invitaţi să-şi scrie impresiile trăite în sânul familiei şi să mulţumească gazdei. Continue reading

4 articol(e)