Skip to Store Area:

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Despre închiderea mănăstirii Noul Neamţ

"Din punctul de vedere al regimului comunist, mănăstirile prezentau un mare pericol." Acest adevăr crunt îl aflăm din paginile mult aşteptatului studiu monografic "Istoria Bisericii Ortodoxe din Basarabia şi Transnistria (1940-2010)", al cărui autor este Pr. Veaceslav Ciorbă, lector la Academia de Teologie din Moldova.    Scrisă sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, cartea vine să ne povestească multe adevăruri despre patimile Ortodoxiei din pământurile româneşti   din stânga Prutului, aducând dovezi clare despre metodele şi consecinţele luptei regimului sovietic împotriva lui Hristos. Propunem spre lectură un mic fragment din capitolul "Mănăstirile sub regimul totalitar comunist (1944-1989)", care relatează despre închiderea mănăstirii Noul-Neamţ, întemeiată de monahii marii lavre a Neamţului, care s-au refugiat în Basarabia în vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. 

„Mănăstirea de călugări Noul Neamţ era una dintre cele mai mari mănăstiri basarabene, care până la închidere, sfidând presiunea ideologică a autorităţilor, era prosperă sub aspect economic şi duhovnicesc. La slujbele de duminică la mănăstire veneau între 100-300 şi chiar mai mulţi pelerini şi rugători, iar la sărbătorile mari, şi mai ales în zilele de hram, locaşul era vizitat de câteva mii de persoane. În 1963 în mănăstire se nevoiau peste 100 de monahi şi ascultători.

Pentru desfăşurarea cu succes a procesului de lichidare a acestor mănăstiri a fost implicat un număr mare de colaboratori ai KGB-ului. „Aproape două luni până la închiderea mănăstirii, îşi amintea stareţul mănăstirii Noul Neamţ, egumenul Iosif Gargalâc, încoace au început să vină des funcţionari militari dela Chişinăuşi Tiraspol. Mai des decât alţii venea maiorul KGB-ului A.I. Danilov, care ne-a „rugat” să-i trimitem acasă pe ascultătorii tineri. Am îndeplinit această indicaţie a sa. Ca urmare, 24 de ascultători au fost nevoiţi să părăsească mănăstirea.

KGB-ul a studiat cu multă atenţie istoria mănăstirii, componenţa obştii, activitatea fraţilor şi a stareţului, gradul de influenţă a mănăstirii în rândul populaţiei din satele vecine etc. Concomitent au fost înlăturaţi din mănăstire acei monahi, care puteau împiedica acţiunile de lichidare şi au fost infiltrate persoane de încredere. În 1959 episcopul Nectarie a încredinţat funcţia de stareţ celui mai tânăr egumen, Iosif Gargalâc, transferat de la mănăstirea Suruceni (după ce ea fusese închisă).

În noaptea dinspre 15 spre 16 mai 1962 la poarta mănăstirii s-au oprit mai multe camioane, din care au coborât oameni „stranii”, care, în primul rând, s-au urcat în clopotniţă şi au tăiat funiile la clopote. Dând năvală în incinta mănăstirii, ei i-au anunţat pe călugări că mănăstirea se închide şi că la dispoziţia lor sunt puse, chiar în acel moment, mijloacele de transport necesar pentru mutarea lor pe la casele fiecăruia (sau ale rudelor). Călugării, luaţi prin surprindere, nu ştiau cum să procedeze, unii plângeau şi nu voiau să părăsească mănăstirea. Stareţul Iosif Gargalâc îi sfătuia stăruitor să se supună. Până la urmă, cea mai mare parte a călugărilor au fost forţaţi să urce în camioane şi să plece pe la rude, doar un grup mic s-a adăpostit la unii cunoscuţi din satul Chiţcani.

În raportul adresat arhiepiscopului Nectarie, stareţul mănăstirii, egumenul Iosif Gargalâc, scria: „Dat fiind faptul, că toţi nevoitorii au părăsit la 16 mai 1962 locaşul, mănăstirea Noul-Neamţ şi-a încetat existenţa. Fiecare trăitor mi-a adresat o cerere de plecare. La rândul meu, manifestând răbdare creştinească, nu am aplicat forţa, ci am încercat să-i conving să păstreze liniştea şi pacea în locaş, şi, sfătuindu-mă cu obştea, i-am asigurat pe cei care plecau cu toate cele necesare pentru trai – produse alimentare, haine, bani etc. Organele puterii nu au influenţat în nici un fel ceea ce s-a petrecut în mănăstire, iar pentru transportarea trăitorilor pe la casele lor, la rugămintea mea, ne-au pus la dipoziţie, gratuit, transportul necesar, fapt pentru care, noi din toată inima le mulţumim creştineşte.”

Pe teritoriul mănăstirii a fost instalat un spital pentru bolnavii de tuberculoză. Cele trei biserici au fost transformate în depozit, club şi sală de sport, chiliile au fost transformate în saloane pentru bolnavi.”

Cartea poate fi găsită pe rafturile magazinului nostru - http://www.publicatiiortodoxe.ro/biserica-ortodoxa-din-basarabia-si-transnistria-1940-2010.html

Leave a Reply