Skip to Store Area:

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Instituirea Sfintei Euharistii la Cina cea de Taină

"Consacrarea pâinii şi a vinului de către Hristos la Cina cea de Taină constituie de fapt unul din momentele în care a luat fiinţă Biserica" afirmă Natalia Manoilescu-Dinu în cartea sa "Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii". Vă propunem în continuare spre întărire în credinţă un mic fragment din capitolul "Cina cea de Taină", din care veţi afla despre instituirea Sfintei Euharistii, care a avut loc în Sfânta şi Marea Joi. Cartea a apărut în 2004 la editura "Bizantina" şi o puteţi găsi pe rafturile noastre: http://www.publicatiiortodoxe.ro/iisus-hristos-mantuitorul-in-lumina-sfintelor-evanghelii.html

La Jertfa Sa sângeroasă adusă pe Golgota, carea avea să însemne biruirea morţii şi a păcatului, trebuia să participe în mod direct şi omul, spre a-şi putea însuşi roadele acesteia. Sfântul Pavel va spune: „De câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni” (I Corinteni 11, 26), iar Iisus va condiţiona anticipat mântuirea de participareala Euharistie, care actualizează pentru veşnicie jertfa Sa: „Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51). Sfânta Euharistie, perpetuând astfel biruinţa asupra morţii, reprezintă pentru cel ce o primeşte fermentul vieţii veşnice. De aceea, tot la Capernaum, Domnul spusese că acel care mănâncă pâinea coborâtă din cer, adică preasfântul Său Trup, „viu va fi în veci” şi „va trăi în veac” (Ioan 6, 50 şi 58). Între primirea Sfintei Euharistii şi dobândirea vieţii de veci este deci o legătură directă, participarea la această taină făcând posibilă învierea, realizată prin prefacerea trupurilor stricăcioase în trupuri nepieritoare. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (6, 54).

În rugăciunea Sfântului Vasile ce se citeşte după Împărtăşanie, preotul se roagă ca participarea la cina Domnului să fie pentru cel ce o primeşte „spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci”. Sfinţirea naturii umane, devenită virtual posibilă prin întruparea Cuvântului, se desăvârşeşte prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, pregătind astfel preamărirea ce va avea loc la Înviere. De aceea s-a afirmat că Cina cea de Taină, ca de altfel orice cină euharistică, nu a fost numai o vestire a morţii Domnului, ci şi a Învierii Sale. Ea a avut deci şi un pronunţat caracter eshatologic. Pâinea şi vinul care se prefac în Trupul şi Sângele Domnului constituie anticipări ale transfigurării finale. Prin mijlocirea acestor elemente, transcendentul pătrunde în lumea creată şi astfel se începe lucrarea tainică de sfinţire a omului şi a întregii creaţii, proces ce va culmina cu îndumnezeirea omului la sfârşitul veacurilor şi cu transfigurarea lumii. Trupul lui Hristos cel înviat şi împărtăşit credincioşilor este, după cum arată Părintele Stăniloae, pârga şi centrul de iradiere al noului eon, chezăşia transfigurării în ascuns a lumii.

Întrucât pâinea şi vinul rămân încă sub înfăţişarea lor firească, ele vădesc acea prefacere lăuntrică a firii. Eonul prezent şi cel viitor coexistă deci în oamenii ce participă la sacrament, precum şi în lume. În modul acesta se poate spune că, în adâncurile ei, creaţia se află, prin Euharistie, readunată în Dumnezeu. Faptul că Sfintele Taine păstrează chipul propriu elementelor naturale vădeşte grija Divinităţii, Care, pentru a păstra intactă libertatea omului, evită o pătrundere prea evidentă a miraculosului în existenţa acestuia. Vălul care acoperă acest sfânt mister contribuie la încordarea maximă a puterilor sufleteşti ale celui ce se cuminecă. (...)

Consacrarea pâinii şi a vinului de către Hristos la Cina cea de Taină constituie de fapt unul din momentele în care a luat fiinţă Biserica. S-a mai subliniat că ea fusese virtual întemeiată pe drumul Cezareii, prin adeziunea liberă a lui Petru. Acum,la Cină, Biserica se zideşte cu anticipaţie, pe temelia ei hristologică ce va fi valorificată plenar numai prin Jertfa de pe Golgota, iarla Cincizecimese va întemeia definitiv, prin coborârea Duhului Sfânt. Cele trei componente sudate pe veci în misterul Bisericii – cea hristologică, cea pnevmatologică şi cea umană – au determinat deci aducerea sa la existenţa în trei momente succesive.

Dacă pe Golgota jertfa va fi săvârşită în mod actual şi vizibil, la Cină ea a avut un caracter tainic, vizând mai ales să întărească legătura dintre ucenici şi Domnul lor, precum şi dragostea dintre ei. Cei ce se împărtăşesc din aceeaşi Euharistie sunt uniţi prin legătura dragostei în trupul mistic al lui Hristos: „Că o pâine, un trup suntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Cor. 10, 17). Credincioşii sunt adunaţi în Hristos, Care îi încorporează pe toţi. Sfânta Euharistie este astfel taina care pune cel mai bine în lumină aspectul comunitar al Bisericii. Nicolae Cabasila sublinia că fără Euharistie nu poate exista Biserică, deoarece aceasta este taina care realizează deplin sfinţirea omului prin unirea cu Hristos şi cu Duhul Sfânt şi totodată unirea laolaltă a tuturor credincioşilor, care participă la aceeaşi Cină euharistică. Euharistia este deci taina în care se descoperă cel mai pregnant fiinţa Bisericii.

Leave a Reply