Skip to Store Area:

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

"Să-L căutăm cum L-au căutat femeile mironosiţe"

În această duminică Biserica Ortodoxă le-a cinstit pe Sfintele femei mironosiţe, zi care este considerată a fi adevărata sărbătoare a femeii creştine. Cu această ocazie am spicuit din nenumăratele articole frumoase şi pline de învăţătură ale revistei "Familia Ortodoxă" unul singur, o mărturie a Maicii Arsenia despre pilda acelor femei, pe care suntem îndemnaţi să o urmăm zi de zi. 

"Încă de mică îmi plăcea procesiunea de Paşti, la care participam întotdeauna. Iar nu demult am aflat că ea a fost rânduită de Biserică în amintirea femeilor mironosiţe ce au venit dis-de-dimineaţăla MormântulDomnului.Acum mă înduioşează şi mai mult. Întreaga viaţă a mironosiţelor este calea străbătută de fiecare suflet; acesta trebuie să Îl urmeze pe Hristos, precum L-au urmat mironosiţele. În tinereţe gândeam, şi voi, pesemne, câteodată gândiţi şi spuneţi: „Dacă Mântuitorul ar fi trăit în timpurile noastre, noi L-am fi urmat, la fel ca mironosiţele”, însă Hristos este doar întotdeauna cu noi şi chiar în noi. El însuşi a spus: „Şi, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului!” (Mat. 28:20). Iar Apostolul Pavel spune: „Oare nu ştiţi că Hristos trăieşte în inimile noastre?”

Înseamnă că şi acum putem şi trebuie să Îl urmăm pe Hristos, să urmăm mironosiţele. Ele, deşi erau femei şi fiecare avea familie, lăsau totul şi urmau pe Dumnezeu. Ţara era arsă de soare, fără apă, erau nevoite să suporte sete şi lipsuri, însă ele continuau să meargă. Iar cum Domnul şi ucenicii Săi nu purtau nimic cu ei, aceste femei le slujeau, precum spune şi în Evanghelie. Ele le aduceau haine; Maica Domnului trimitea câteodată prin ele cele trebuincioase Fiului ei.

De ce Îl urmau pe Dumnezeu? Pentru că ţineau fiecare cuvânt al Lui, pentru că unele au primit vindecare dela El.Şi noi, fiecare suflet, trebuie să ţinem la orice cuvânt al Lui, să-L căutăm pe Dumnezeu în Evanghelie. Căci acolo fiecare cuvânt, fiecare rând este lumină, cale, rânduială a vieţii pentru suflet. Mi s-a întâmplat să am multă treabă multe, discuţii, şi m-am împovărat cu ele; am luat Evanghelia pentru a citi un cuvânt, pentru a-mi lumina sufletul. Deschid Evanghelia şi nu întâlnesc nici un cuvânt de învăţătură, ci doar vindecări şi iar vindecări. Cum Dumnezeu a vindecat pe orbul din naştere, pe bolnavul de hidropică, pe slăbănog; la început căutam cuvânt de învăţătură, iar mai târziu mi s-a spus în suflet că toate vindecările sunt, de asemenea, învăţături pentru sufletul meu. Dacă Dumnezeu l-a vindecat pe lepros, va vindeca şi sufletul meu plin de lepră, prin care trec şuvoaie întregi de patimi. Şi, astfel, fiecare cuvânt, fiecare lucrare evanghelică ni-L înfăţişează pe Hristos.

Cu câtă lepădare de sine trebuie să urmăm acest cuvânt! Începând cu primele fericiri din Evanghelia dela Matei: fericiţi cei săraci cu duhul, fericiţi cei blânzi – Dumnezeu ne învaţă cum trebuie să fie sufletul, ne cheamă să urmăm această cale! Mai departe, ne învaţă să ne iubim vrăjmaşii, să punem sufletul pentru aproapele nostru! Întreaga învăţătură trebuie să o urmăm cu lepădare de sine. De ce oare totuşi nu o urmăm? Pentru că ne iubim patimile, ne desfătăm cu ele; sau, într-un cuvânt, suntem în mâhnire şi nu dorim să ieşim din ea. Nu dorim să urmăm cuvântul lui Hristos pentru că este aspru, este ca o sabie cu două tăişuri pentru inimile noastre cele pline de patimi. Este neapărată nevoie de osteneală şi de lepădare de sine; doar acestea încântă Împărăţia. Şi, în orice întunecime s-ar afla sufletul, să căutăm ieşirea după cuvântul lui Hristos, să-L căutăm cum L-au căutat femeile mironosiţe. Ele Îl căutau în întunericul nopţii, Mort, dar L-au găsit pe Dumnezeul cel Viu. În sufletul nostru se află Hristos, însă El este viu, în Evanghelie, şi ea ne luminează, ne dezvăluie chipul Lui în lumină.

Să ne deşteptăm, să înţelegem în ce constă osteneala noastră, să ieşim din stricăciune, să urmăm mironosiţelor; dă-ne, Doamne, toate acestea! Noi nu urmăm lui Hristos pentru că ne iubim patimile, ne desfătăm cu ele şi parcă nu ştim că urmarea lui Hristos, cea mai mică împlinire a cuvântului Său, aduce sufletului o mare mângâiere, că această mângâiere este neasemuit mai înaltă şi mai de preţ decât toate bunurile lumii."

Articolul a fost preluat din numărul IV al revistei "Familia Ortodoxă", anul 2009, pe care o găsiţi aici: http://www.publicatiiortodoxe.ro/reviste/familia-ortodoxa/presa-ortodoxa-familia-ortodoxa-aprilie-2009.html

Leave a Reply