Skip to Store Area:

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Blog Publicatii Ortodoxe

  • Călăuza familiei (sau un început de cronică)

    Un scriitor celebru a spus odată că dacă nu-ţi cunoşti trecutul, nu poţi avea un viitor. Strămoşii noştri ştiau acest lucru, de aceea păstrau, cu mare evlavie, memoria neamului din care se trăgeau.

    Cândva, şi în România cunoaşterea rădăcinilor era aproape o datorie, pe care atât nobilul, cât şi ţăranul de rând o îndeplinea, trasmiţând, fie în scris, fie din gură în gură, istoria familiei. Iar atunci când ne cunoaştem înaintaşii, devenim conştienţi de faptul că trebuie să lăsăm o moştenire, întâi de toate una morală, urmaşilor noştri, astfel încât glasul neamului să nu piară în uitare. Încă din Imperiul Roman se trage obiceiul de a îngriji de arborele genealogic al familiei. Cu toţii am auzit de acesta, însă puţini cunosc că nu era unicul mijloc de păstrare a datelor despre strămoşi. Aceeaşi romani aveau grijă şi de o carte a casei, în paginile căreia erau scrise rânduri care nu îşi găseau locul în arborele genealogic. O astfel de carte a casei a avut şi Nicolae Iorga, în care chiar şi oaspeţii erau invitaţi să-şi scrie impresiile trăite în sânul familiei şi să mulţumească gazdei. Continue reading

  • "Să-L căutăm cum L-au căutat femeile mironosiţe"

    În această duminică Biserica Ortodoxă le-a cinstit pe Sfintele femei mironosiţe, zi care este considerată a fi adevărata sărbătoare a femeii creştine. Cu această ocazie am spicuit din nenumăratele articole frumoase şi pline de învăţătură ale revistei "Familia Ortodoxă" unul singur, o mărturie a Maicii Arsenia despre pilda acelor femei, pe care suntem îndemnaţi să o urmăm zi de zi. 

    "Încă de mică îmi plăcea procesiunea de Paşti, la care participam întotdeauna. Iar nu demult am aflat că ea a fost rânduită de Biserică în amintirea femeilor mironosiţe ce au venit dis-de-dimineaţăla MormântulDomnului.Acum mă înduioşează şi mai mult. Întreaga viaţă a mironosiţelor este calea străbătută de fiecare suflet; acesta trebuie să Îl urmeze pe Hristos, precum L-au urmat mironosiţele. În tinereţe gândeam, şi voi, pesemne, câteodată gândiţi şi spuneţi: „Dacă Mântuitorul ar fi trăit în timpurile noastre, noi L-am fi urmat, la fel ca mironosiţele”, însă Hristos este doar întotdeauna cu noi şi chiar în noi. El însuşi a spus: „Şi, iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului!” (Mat. 28:20). Iar Apostolul Pavel spune: „Oare nu ştiţi că Hristos trăieşte în inimile noastre?” Continue reading

  • Sfântul Ierarh Ilie Iorest şi mănăstirea Putna

    Astăzi în Biserica Ortodoxă Română sunt prăznuiţi Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest, Sava Brancovici şi Iosif din Maramureş, care au apărat dreapta credinţă de ereziile vremurilor în care aceştia au păstorit ortodocşii români din Ardeal şi Maramureş. Dintre ei Sfântul Ilie Iorest este cel despre care cunoaştem mai puţine, dar despre care merită să aflăm, căci mormântul lui se află la mănăstirea Putna, "Ierusalimul românesc" la care  tot pelerinul român nu poate să nu meargă. Despre viaţa şi martiriul celui care a fost mitropolit în Transilvania scrie revista mănăstirii Putna "Cuvinte către tineri", apărută în anul 2008 .

    Cel de al treilea mitropolit îngropat la Putna a avut o păstorire oarecum diferită faţă de cea a vlădicilor Teoctist şi Iacov. El nu a fost mitropolit în Moldova, ţară în care credinţa ortodoxă era protejată de domn şi boieri, unde ierarhii erau numiţi „părinţi” de capetele încoronate şi unde mai toţi locuitorii ţării erau ortodocşi. Sfântul Ierarh Iorest a fost mitropolit în Transilvania, într-una dintre cele mai grele perioade pentru românii din această parte a ţării noastre; la mijlocul secolului al XVII-lea, catolici şi protestanţi deopotrivă încercau să înstrăineze sufletul românesc de ceea ce avea el mai scump, credinţa ortodoxă. Un moment important al pătrundării protestantismului în această zonă l-a constituit publicarea în anul 1640 a Catehismului calvinesc „cu voia şi cu porunca” principelui Gheorghe Rakozcy.  Continue reading

  • Acum, toate s-au umplut de lumină!

    Oricât de iscusită ţi-ar fi slova de pământean, nu poţi cuprinde în cuvintele tale taina prin care treci în bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Am fost însoţitorii Lui în toate dramele urcuşului duhovnicesc pe care l-a presupus Postul cel Mare, arena virtuţilor, călătoria cea de înţelegere dătătoare.

    Ne-am cutremurat cum ne-a crescut în înţelegerea mântuirii întreaga pedagogie a Duhului Sfânt oglindită în textele Triodului, manual de preţ al ascezei creştine. Am învăţat, şi nădăjduim să reţinem că fără asumarea Crucii nu vedem Crucea, că fără împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nu ne putem lumina la Buna Vestire şi nici finaliza efortul nostru de postitori. Ne-am cutremurat cu vameşul şi cu tatăl ce-şi primeşte fiul în casă, am primit taina creşterii în Hristos prin Sfântul Ioan Scărarul şi taina întoarcerii prin Maria Egipteanca. Am rămas în admiraţie dinaintea primului mormânt golit de moarte - acela al dreptului Lazăr, şi ne-am umplut de mireasma nardului din preţuirea Mariei în liniştea Betaniei, ne-am bucurat la Intrarea în Ierusalim şi ne-am cutremurat la porţile Ierusalimului, sub culmea de durere, dar şi de nădejde a Golgotei. Pe rând le-am împlinit pe toate, inima noastră cântând în "refrenul" Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul: "Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!" Acum, toate s-au umplut de Lumină! Continue reading

  • Instituirea Sfintei Euharistii la Cina cea de Taină

    "Consacrarea pâinii şi a vinului de către Hristos la Cina cea de Taină constituie de fapt unul din momentele în care a luat fiinţă Biserica" afirmă Natalia Manoilescu-Dinu în cartea sa "Iisus Hristos Mântuitorul în lumina Sfintelor Evanghelii". Vă propunem în continuare spre întărire în credinţă un mic fragment din capitolul "Cina cea de Taină", din care veţi afla despre instituirea Sfintei Euharistii, care a avut loc în Sfânta şi Marea Joi. Cartea a apărut în 2004 la editura "Bizantina" şi o puteţi găsi pe rafturile noastre: http://www.publicatiiortodoxe.ro/iisus-hristos-mantuitorul-in-lumina-sfintelor-evanghelii.html

    La Jertfa Sa sângeroasă adusă pe Golgota, carea avea să însemne biruirea morţii şi a păcatului, trebuia să participe în mod direct şi omul, spre a-şi putea însuşi roadele acesteia. Sfântul Pavel va spune: „De câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni” (I Corinteni 11, 26), iar Iisus va condiţiona anticipat mântuirea de participareala Euharistie, care actualizează pentru veşnicie jertfa Sa: „Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (Ioan 6, 51). Sfânta Euharistie, perpetuând astfel biruinţa asupra morţii, reprezintă pentru cel ce o primeşte fermentul vieţii veşnice. De aceea, tot la Capernaum, Domnul spusese că acel care mănâncă pâinea coborâtă din cer, adică preasfântul Său Trup, „viu va fi în veci” şi „va trăi în veac” (Ioan 6, 50 şi 58). Între primirea Sfintei Euharistii şi dobândirea vieţii de veci este deci o legătură directă, participarea la această taină făcând posibilă învierea, realizată prin prefacerea trupurilor stricăcioase în trupuri nepieritoare. „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (6, 54). Continue reading

  • Cântare de îngropare şi de biruinţă

    Cu paşi grăbiţi se apropie Sfânta şi Marea Vineri, ziua în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost răstignit. În această zi în biserică răsună o cântare deosebită care străpunge  orice inimă împietrită: Prohodul Domnului. Despre această cântare teologul rus Serghei Bulgakov spunea că este „cea mai frumoasă creaţie liturgică bisericească şi geniul creaţiei liturgice ortodoxe”. O interpretare care taie suflarea o putem auzi în matca rugăciunilor înălţate de monahii putneni, la "Ierusalimul românesc". De aţi descoperit frumuseţea profundă a cântărilor Prohodului Domnului, ori sunteţi abia pe pragul descoperirii, vă îndemnăm să vă desfătaţi auzul sufletului cu interpretarea acestui imn de către călugării mănăstirii Putna. CD-ul îl găsiţi pe rafturile librăriei noastre: http://www.publicatiiortodoxe.ro/multimedia/cantari-psaltice-1/prohodul-domnului-sf-manastire-putna-cd.html

    "Prohodul Domnului, cea mai frumoasă creaţie liturgică a Bisericii Ortodoxe, este cântarea care rezumă Taina Mântuitorului Hristos, Taina Patimilor, Taina Învierii Sale şi a mântuirii noastre. Prohodul este, în acelaşi timp, cântare de îngropare a Domnului, dar şi cântare de biruinţă a credincioşilor: "Iisus, Viaţa, gustând moarte acum, pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit şi viaţă tuturor le-a dăruit".

    În faţa morţii Mântuitorului Iisus Hristos şi a Îngropării Sale, Biserica a rânduit o frumoasă cântare care, printr-un limbaj doxologic, de slăvire a lui Dumnezeu, prezintă credincioşilor realităţile dumnezeieşti tainice, petrecute atunci, cărora le suntem şi noi părtaşi astăzi. Înaintea Sfântului Epitaf, preoţii şi credincioşii actualizează şi recapitulează liturgic înmormântarea Domnului. Aceştia devin părtaşi într-un mod tainic, dar adevărat evenimentelor istoriei mântuirii petrecute atunci. Continue reading

  • Arhimandritul Cleopa, 100 de ani de la naşterea după trup a "duhovnicului Moldovei"

    În data de 10 aprilie a anului 1912 în familia Ilie din Botoşani s-a născut Constantin, al cincilea copil, cel care avea să devină mai târziu monahul Cleopa, supranumit de credincioşii care-l iubeau "duhovnicul Moldovei". Cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea părintelui care tuturor le dorea "să-i mănânce Raiul", vă invităm la lectura unui fragment dintr-un frumos articol despre viaţa părintelui Cleopa, publicat în ediţia lunii aprilie a revistei "Familia Ortodoxă", dedicată celui care a fost arhimandritul Sihăstriei.

    "Vreme de doisprezece ani, din 1930 până în 1942, tânărul a primit ascultarea de a fi ucenic la stâna schitului, alături de un binecuvântat bătrân, Monahul Galaction. Părintele Cleopa povestea: „În anii în care am fost cioban la oile schitului, am avut mari bucurii duhovniceşti. Stâna, oile, trăirea în linişte şi singurătate pe munte, în mijlocul naturii, mi-au fost şcoală de călugărie şi teologie. Era un bordei vechi în care mă adăposteam şi unde îmi aducea cineva din mănăstire mâncare. În aceşti ani m-am rugat mult şi am citit Sfânta Scriptură şi alte numeroase scrieri ale Sfinţilor Părinţi.” Continue reading

  • Fragment din romanul "Egipteanca", noua carte scrisă de ieromonahul Augustin

    Zilele trecute a văzut lumina zilei o nouă carte scrisă de ieromonahul Augustin Zaboroşciuc, arhimandritul mănăstirii Curchi din Basarabia. Intitulat "Egipteanca", romanul istoriseşte anumite momente din viaţa Sfintei Maria Egipteanca şi a Sfântului Zosima, cel care s-a învrednicit să o vadă înainte de adormirea ei întru Domnul. Istorisirea se deosebeşte de viaţa Sfintei, scrisă de Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, şi este dedicat, în primul rând, tinerilor. Cartea se găseşte şi pe rafturile magazinului nostru: http://www.publicatiiortodoxe.ro/egipteanca.html Schimonahul Irineu Pânzaru, autorul cuvântului înainte, scrie: "Deşi despre Sfânta Maria Egipteanca s-a scris mult în Ortodoxie, şi s-ar părea că deja cunoaştem "totul" despre ea şi despre ceea ce a voit Domnul să ne spună prin viaţa ei, autorul abordează în roman subiectul într-o viziune neaşteptată." În continuare vă propunem spre lectură un mic fragment din acest roman, care te răpeşte din lumea aceasta trecătoare. 

    "Au trecut câteva luni de când se linişti în pustie. Harul lui Dumnezeu o acoperea asemeni unei haine, şi-i potolea foamea şi setea. O linişte cerească o cuprindea zilnic, încât nici nu observa cum trece timpul. Deşi în jur erau numai nisip şi pietre, avea senzaţia că se află în milocul Raiului. Chipul lui Dumnezeu, ce-L văzuse pentru câteva clipe în biserica din Ierusalim, îi stătea mereu înainte şi-i îndulcea sufletul mai mult decât mierea şi fagurele şi i-l aprindea cu dragoste de Dumnezeu. Pronia Divină o pregătea pentru lupte şi încercări, pentru că Dumnezeu întâi se arată omului şi-i dă să guste din dulceaţa Duhului Sfânt, iar pe urmă îl lasă în libertatea proprie, să-şi aleagă singur calea. Continue reading

  • Ion Aldea Teodorovici: "Eram interzis, pentru că muzica mea are ceva bisericesc în ea"

    Astăzi, 7 aprilie, Ion Aldea Teodorovici ar fi împlinit 58 de ani. Cu această ocazie la cimitirul din Chişinău, unde soţii Ion şi Doina îşi odihnesc osemintele, a fost dezvelit monumentul înălţat în cinstea celor care au purtat cu vitejie flacăra redeşteptării în vremuri de restrişte. Evenimentul de astăzi, precum şi altele care vor urma, fac parte din ciclul activităţilor de comemorare a nemuritorilor Ion şi Doina, menite să marcheze "Anul Teodorovici". Cu această ocazie vă propunem spre lectură un interviu inedit cu Ion Aldea Teodorovici, realizat în anul 1992 şi publicat în revista "Totuşi iubirea", în luna noiembrie a aceluiaşi an.

    - Să-mi fie iertată impoliteţea, dar, personal, v-am descoperit târziu, în vara anului 1991, când aţi participat la Festivalul de la Mamaia. Aţi cântat atunci, împreună cu soţia, piesa „Eminescu” pe versurile poetului Grigore Vieru. De ce atât de târziu, domnule Ion Aldea Teodorovici?

    - Ce înţelegeţi dumneavoastră prin „târziu”? Dacă vă referiţi la pătrunderea mea pe postul Televiziunii din România, atunci sînt de acord. Mamaia a fost prima mea întîlnire oficială cu spectatorii din România. Moment emoţionant atît pentru mine, cît şi pentru soţia mea, Doina. Ani în şir am visat la această clipă. Şi ea a venit încărcată de roade: am primit premiul special al juriului, dar mai ales dragostea românilor de pretutindeni. Dacă vă imaginaţi, însă, că noi am cîntat atunci pentru prima dată în România, vă înşelaţi. În vara anului 1989, cu soţia şi trupa condusă de mine am dat spectacole în foarte multe oraşe din Moldova: Iaşi, Botoşani, Vaslui, Rădăuţi, Dorohoi ş.a. Continue reading

  • Impresii după lansarea cărții ”Merinde pentru monahi”

    Marți, 3 aprilie 2012, la orele 19, la Librăria Bizantină din București, a avut loc lansarea cărții „Merinde pentru monahi”, volumul 1 din Colecția „Crinii Țarinii”, editată la Mănăstirea Putna.

    Au luat cuvântul Pr. Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și Pr. Prof. Dr. Constantin Coman. Discuția a fost moderată de Dl. Cristian Curte, redactorul șef al publicației „Lumea Monahilor”.

    Vă prezentăm înregistrarea video integrală, precum și câteva imagini de la eveniment. Cei care vor să cumpere cartea pot s-o comande de aici.

Items 11 to 20 of 29 total

Page:
  1. 1
  2. 2
  3. 3