Skip to Store Area:

Pasul 1 Pasul 2 Pasul 3

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Marii iniţiaţi ai indiei şi Părintele Paisie

Mai multe imagini

Marii iniţiaţi ai indiei şi Părintele Paisie

Rezumat: Îmi propun să realizez o simplă descriere; valorizarea ei vă revine dumneavoastră. Există anumite părţi scrise chiar atunci când s-au petrecut
faptele. M-am străduit să le articulez într-un întreg inteligibil, întâmplările sunt uluitoare, de vreme ce eu însumi nu le pot pătrunde cu mintea. Mai presus de fire, uimitoare, stranii, izbitoare, aducătoare de cunoaştere, ele produceau adevărate furtuni în fiinţa mea. De aceea voi releva şi sentimente personale, de vreme ce şi ele sunt rezultatul acestor întâmplări. - Autorul
Autor(i) Dionysios Farasiotis
Editura Egumenita
An Aparitie 2000
Nr. Pagini 470
Limba Română
Dimensiuni (mm) 130 x 200 x 25
Tip Coperta Flexibila
Greutate (kg) 0.4070
Cod Produs EGU-9737952758
15,50 RON
Produs epuizat
la furnizor.
Acest produs nu se mai gaseste la furnizor (cel putin pana la o eventuala reeditare).

Acest produs face parte din următoarele categorii: : Apologetică Ortodoxă : : Jurnale, Mărturii, Marturisiri :

Descriere Detaliată

Mă socotesc pe mine însumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-a lungul vieţii oameni de seamă, precum bătrânul Paisie. Ei m-au ajutat foarte mult în drumul meu. Mi-au dăruit experienţe minunate şi au răspuns în acest fel dificilelor întrebări cu care m-am luptat vreme de mulţi ani: De ce există lumea? Există Dumnezeu? Cum trebuie să trăiesc? Cine sunt? În ce constă firea mea? Voi înceta să exist după moarte?... Trăiam şi mă mişcam cufundat într-o taină. Lumea, viaţa, mi se revelau ca o uriaşă taină... Dar cea mai intimă taină a mea eram eu însumi. Sinele meu... acest necunoscut. îmi era pur şi simplu cu neputinţă să trăiesc fără a dobândi răspunsuri la asemenea întrebări. În jurul meu, în societate, oamenii manifestau un acut dezinteres pentru acest tip de probleme. Viaţa societăţii se conformează unui program având la bază o serie de valori „economice“. Viaţa indivizilor se subordonează aceluiaşi program. Viaţa mea era aşadar inevitabil programată. Altii se gândiseră pentru mine, înaintea mea. Voi obţine diploma de licenţă, îmi voi satisface stagiul militar, îmi voi procura un serviciu bun, mă voi căsători, voi avea copii, voi pleca în câteva excursii şi vacante, voi ieşi la pensie, voi muri... Proiectul era astfel finalizat... Dar care să fie rostul adevărat al tuturor acestor etape? în fond, care este sensul, scopul vieţii? Stereotipiile fiecărei zile sunt consternante: dis-de-dimineaţă pornim grăbiţi spre locul de muncă, unde petrecem opt ore de lucru - care de obicei nu ne furnizează nici o satisfacţie şi ne absorb toată energia -apoi casă, mâncare, puţin somn de după-amiază, lâncezeala televizorului, fotbal, scenete umoristice, nelipsitele ştiri menite să ne spună ce ar trebui să ne intereseze şi ce părere ar trebui să avem despre diverse chestiuni absolut secundare, apoi somnul... şi iarăşi de la capăt. Din când în când mai întâlnim şi câte un prieten, mergem împreună la o tavernă, spunem un banc... Cine are mintea sau cutezanţa de a pune măcar în discuţie şi probleme serioase?... Trece şi această zi „fără nici o durere“ şi „în mod plăcut“, şi astfel se scurge întreaga noastră viaţă. Acesta este tabloul activitătilor omului occidental contemporan. Asa ceva n-am putut tolera. Mă exaspera gândul că într-un chip asemănător se va consuma si viata mea, fără să înteleg ce mi ce întâmplă. Sufeream cumplit... întregul cancer al societătii, uriasa multime inertă si obedientă, mă obligau să mă conformez si să-mi ignor întrebările, să renunt la strădania de a afla răspunsuri. Mă simteam precum Sisif, prizonier al unui efort zadarnic... încercam din răsputeri să rezist, dar fără succes. Mă apropiam de prăbusire. Exact atunci l-am cunoscut pe bătrânul Paisie. Atunci au venit minunatele experiente, darurile duhovnicesti. Se spulbera astfel nestiinta, si aflam răspunsurile îndelung căutate. Am petrecut ani de zile bucuros si fericit în „singurătatea“ mea. Purtam în suflet aceste daruri duhovnicesti. Din când în când le scoteam din „vistieria“ inimii, mă minunam si mă bucuram de ele... Ce-mi dăruise Dumnezeu! încet-încet am început să mă gândesc si la ceilalti oameni... Mă frământam încercând să-mi dau seama dacă ar trebui scoase sau nu la iveală toate acestea. Nu dati cele sfinte câinilor, nici nu aruncati mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare si, întorcându-se, să vă sfâsie pe voi, a spus Hristos (Matei 7, 6). Cunosc sensul acestor cuvinte din experienta personală. Cunosc, de asemenea, si împotrivirea oamenilor, căci le-am vorbit unora dintre ei despre toate lucrurile acestea. E primejdios, dobândesti dusmani atunci când vorbesti despre Adevăr. Epoca noastră iubeste mai curând minciuna... Trebuia să scriu, să vorbesc. Tăcerea ar fi fost vinovată, egoistă. De altfel, nu se cuvenea ca toate aceste întâmplări minunate să se piardă în adâncul întunecat al uitării. Ele sunt deosebit de pretioase. De vreme ce omenirea cheltuieste atâta hârtie si cerneală pentru a tipări mormane de maculatură (ziare de scandal, reviste pornografice, periodice de modă, jurnale sportive etc.) care distrug mintile omenesti, apreciez că tipărirea acestor rânduri si oferirea lor oamenilor nu este lipsită de valoare. I-am spus-o bătrânului Paisie, întrucât intentiile mele îl priveau si pe el în mod direct, si mi-a dat binecuvântare să scriu o carte. Am discutat de câteva ori despre aceasta. O dată m-a rugat chiar să mă opresc din scris, iar după câteva luni mi-a îngăduit să continui. Scriu de asemenea si pentru mine însumi; spre aducere aminte, spre a nu uita mai târziu, spre a întelege mai bine. Precum se pare, aceste întâmplări îmi sunt izvor nesecat de cunoastere. Pe de altă parte, există oameni cărora le pasă de mine, si as fi vrut să le ofer prieteneste ceea ce am, căci comunicarea este si o necesitate a mea; apoi, îmi doresc ajutorul lor spre a fi evaluate aceste lucruri. Voiesc, în acelasi timp, să am pe drumul vietii însotitori care să mă cunoască si pe care să-i cunosc fiintial, în profunzime. Oare nu există suflete surori, de care să fiu atasat, desi nu le cunosc personal? Cine stie dacă nu se vor naste oameni care să aibă aceleasi întrebări si aceleasi nelinisti? Poate că nu-i un ajutor substantial, dar este un indiciu, o mărturie... „Priviti, este cineva care spune că există aceste minuni uriase, că nu sunt mituri, basme, închipuiri“... Le-am trăit, le-am auzit, le-am văzut cu ochii mei, le-am simtit pe pielea mea. Nu este oare un semn de curaj a continua drumul? Căutati si veti afla (Luca 11, 9). Eu am căutat si am aflat cu adevărat. Nu am avut si nu am nici un fel de calităti deosebite. Am vrut numai să aflu, să stiu: Cine sunt? Unde mă găsesc? Ce se întâmplă cu această lume? Unde voi merge? Ce se întâmplă după moarte? Cum trebuie să trăiesc? Ce este esential si ce nu este esential? Am dobândit, sau mai precis mi-au fost dăruite toate aceste răspunsuri ca un dar nepretuit, si astfel pot trăi astăzi mai departe, plin de recunostintă pentru cei care mi-au împărtăsit viată, cunoastere, iubire. Este adevărat că m-am gândit si la copiii mei. Socotesc că această carte va fi un însemnat dar adus lor. în sfârsit, mi-as dori ca acest infim obol al meu să fie o pietricică adusă la temelia uriasei mele familii, Adamul lui Dumnezeu, omenirea întreagă. Să prelucreze această pietricică în mintea si sufletul ei, apoi să o iubească sau să o uite. Ceea ce urmează să fac este o dezgolire, o dezvelire de sine; sunt bucăti foarte scumpe din sufletul meu. Mă tem să nu fiu rănit din neatentie sau nestiintă. îmi voi lua măsurile mele de precautie, voi păstra o anumită distantă, dar voi duce lupta comunicării până la sfârsit. Voi face tot ceea ce depinde de mine. Pentru rezultat nu sunt răspunzător numai eu, ci si felul în care se proiectează intentia cititorului. Aceste întâmplări, aceste experiente au adus în mine multe transformări. „Tu te-ai schimbat cel mai mult dintre noi toti“, mi-a spus o prietenă după ce lipsisem doi ani. într-adevăr, fusesem cu totul altfel în trecut. Mai tânăr, cu un alt mod de viată, cu o altă minte, foarte diferit, de nerecunoscut în comportament, în înfătisare, în asumarea unor valori. Si totusi - ce taină! - rămân aceeasi persoană, păstrez acelasi caracter. Nu sunt scriitor profesionist, nici nu am veleităti si pretentii literare. Relatez pur si simplu istoria mea. Nu expun teorii, nu produc idei noi, nici nu sondez cuceritoare probabilităti. Nu emit reflectii, nu sustin anumite puncte de vedere. Mă limitez la a expune întâmplările pe care le-am trăit. Niste întâmplări care sunt de necrezut pentru omul contemporan obisnuit.

Recomandări

Etichete Descriptive ale Produsului

Folosește spații pentru a separa etichetele. Folosește ghilimele simple (') pentru expresii.


Color Swatches Magento extension by Galathemes Magento Themes