Au sapat si au gasit sfintele moaste. Cand arhiepiscopul Lazar a coborat in mormant si a luat in maini moastele, vantul a incetat dintr-o data. S-a lasat o liniste adanca. Toti aveau lumanarile aprinse, ingenuncheasera si priveau emo?. Cantau Sfinte Dumnezeule, stramutand moastele in biserica cimitirului, afierosita pomenirii Tuturor Sfintilor. Langa biserica, o femeie demonizata a inceput sa strige: "- Prea Sfintite, nu ma chinui, lasa-ma" In toate locurile lui de exil episcopul Luca si-a oferit gratuit serviciile, fara de arginti, si a vindecat multi bolnavi. Pe acolo pe unde a trecut oamenii isi amintesc de ei cu o recunostinta deosebita. Niciodata nu a refuzat sa-i ajute pe saraci, pe orfani, si desigur fara bani, precum Sfintii Doctori fara de arginti. A dedicat zile intregi ingrijindu-i pe copiii bolnavi si murdari de la sate, care traiau in conditii mizerabile. Starea sanatatii Iui era foarte rea. Suferintele prin care a trecut, foarte multe. Sa adaugam la toate acestea si durerea de parinte; se afla departe de copiii lui dragi, care ramasesera orfani de mama. Insa era mereu neobosit si dornic sa ajute.