Skip to Store Area:

Pasul 1 Pasul 2 Pasul 3

Incepand cu data de 25 mai 2015, magazinul nostru nu se va mai aproviziona cu carti noi. Mai puteti comanda cartile de pe site pana la epuizarea stocului, sau insemne ortodoxe autoadezive in cantitate nelimitata. Va multumim pentru intelegere!

Teologie ortodoxă şi ştiinţă

Mai multe imagini

Teologie ortodoxă şi ştiinţă

Rezumat: Adrian Lemeni şil Pr. Răzvan Ionescu ne propun în lucrarea “Teologie ortodoxă şi ştiinţă” o nouă abordare a raportului dintre ştiinţă şi credinţă din perspectivă ortodoxă.
Autor(i) Adrian Lemeni; Pr. Răzvan Ionescu
Editura Institutul Biblic (IBMBOR)
An Aparitie 2007
Nr. Pagini 522
Limba Română
Dimensiuni (mm) 146 x 205 x 24
Tip Coperta Flexibila
Greutate (kg) 0.5660
Cod Produs IBM-9789736161032
33,90 RON
Produs epuizat
la furnizor.
Acest produs nu se mai gaseste la furnizor (cel putin pana la o eventuala reeditare).

Acest produs face parte din următoarele categorii: : Cărți : : Manuale și Dicționare : : Lucrări Științifice :

Descriere Detaliată

"Structurată în trei mari părţi lucarea se vrea o trecere în revistă a tot ce înseamnă religie versus ştiinţă plecând din timpul lui Platon şi Aristotel şi ajungând în perioada modernă a fizicii cuantice.

Pr. Prof. Dr. John Breck, cel care, de altfel, a scris şi prefaţa cărţii ne spune:

“În această carte, concepută ca un manual ce oferă repere petnru relizarea unui dialog constructive între ştiinţă şi teologie, Răzvan Andrei Iionescu, şi Adrian Nicolae Lemeni fac paşi importanţi spre promovarea unei noi viziuni, ca unei autentice theoria, menită să servească scopului apologetic al acestui dialog.
Amândoi sunt oameni de ştiinţă şi teologi. Formulându-şi refecţiile dintr-o perspectivă neopatristică şi recuperând pentru noi theoria indispensabilă a Părinţilor Bisericii (cei care au integrat pe deplin ştiinţa timpurilor lor într-o viziune peroprire a realităţii duhovniceşti), cei doi pun un accent deosebit pe caracterul eclezial al cunoaşterii teologice şi dezvoltă o epistemologie filosifică care mediază cu success între cercetarea ştiinţifică şi experienţa teologică”.

În partea întâi autorii propun o definire a ştiinţei şi a obiectului ei de activitate la aceasta adăugându-se o scurtă istorie:

“Ştiinţa reprezintă corpul de cunoştinţe având un obiect determinat şi recunoscut şi o metodă proprie pentru dezvoltarea cunoştinţelor. Este domeniul organizat al cunoaşterii. Este cunoaşterea exactă, universală şi verificabilă, exprimată prin legi.
Ca orice demers de cunoaştere, ştiinţa presupune:
- un obiect al cunoaşterii (universul fizic, natura);
- un subiect cunoscător (omul);
- o metodă de dezvoltare a cunoaşterii (metoda ştiinţifică de cunoaştere). Ştiinţa se diferenţiază în chip fundamental de alte moduri de cunoştere prin metoda sa, rezultat al unui proces istoric evoutiv şi care a presupus eficientizarea continuă şi critică a demersului de investigare în vederea obţineri obiectivităţii maxime”(pag. 17)

Pentru o înţelegere detaliată a fenomenului ştiinţific autorul face o analiză a conceptelor raţiune şi conştiinţă mitică.

În acest sens trece prin ştiinţa greacă, ştiinţa în concepţia lui Aristotel, ştiinţa până la Galilei.
Vorbind despre “Originea ştiinţei moderne” autorul arată că rolul scolasticii în “apariţia şi dezvoltarea unei metodologii ştiinţifice prin care este reglementat raportul între teorie şi fapte”(p. 35).
În acest sens sunt amintiţi filosofii secolului al XIII- lea.
“Revoluţia ştiinţifică modernă se abazează pe asocierea metodei experimentale cu matematizarea fenomenului fizic”(p 36)

Vorbind despre fenomenul Galilei autorul arată originalitatea personalităţii acestuia:

“Galilei este inovator nu numai prin rezultatele ştiinţifice în sine, ci prin manierea sa de reglementare. Atitudinea sa arogantă faţă de adversari este expresia unui mod nou de a fi. Adevărul ştiinţific propus de Galilei este unul combativ, menit să ridiculizeze şi să reducă la tăcere adversarii. Prin acesta Galilei aduce modelul uman al savatului -descoperitor al legilor naturii care depăşeşte prin inteligenţă maniere înguste de raportare la realitate ale “obscurantiştilor”(pag. 37)

Spre finalul capitolului se încearcă o evidenţiere a realităţilor contemporane în raport cu ştiinţa ca ansamblu de paradigme după care adevărul este căutat dar niciodată epuizat:

“Paradigma ştiinţei contemporane oferă cadrul unei întâlniri reale între perspectiva teologică şi cea ştiinţifică privind lectura realităţii lumii în care trăim. Implicaţiile epistemologice ale fizicii cuantice converg în sensul sublinierii imposibilităţii ştiinţei de a atinge şi a epuiza adevărul lumii şi al omului printr-o cercetare exlusiv analitică şi empirică. ” (p. 53)

În paralelă cu scurtul istoric vis a vis de ştiinţă şi paradigmele ei este prezentată teologie creştină, kerygma apostolică şi aplogietică, natura teologiei în viziune Sfinţilor Părinţi ai Biserici, dar şi raportul teologiei cu modernitatea:

“Teologia creştină, infinit mai bogată şi mai profundă decât simplul studiu al chestiunilor religioase fondat în mod principal pe textele sacre, pe dogme şi pe tradiţie este în mod fundamental viaţă. Este viaţă întru Iisus Hristos, Cel care umple cu prezenţa Sa existenţa oricui Îl mărturiseşte, prin Duhul Sfânt, ca Fiul al Dumnezeului celui viu. Teologia creştină este experienţă a dumnezeirii, împărtăşire din viaţa Sfintei Treimi- Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, este cunoaşterea lui Dumnezeu Tatăl prin Fiul întru Duhul Sfânt”(p. 64)

Aceste scurte prezentări sunt continuate cu “tipologia relaţiei teologie-ştiinţă în contextul actual”, “Deturnarea dialogului dintre teologie şi ştiinţă prin ideologizarea ştiinţei sau a teologiei”.

“Relaţia dintre ştiinţă şi religie în contemporaneitate este determinată de statutul acestora în cadrul societăţii actuale. Astăzi, pe de o parte cunoşterea ştiinţifică este afirmată ca fiind raţională, universală şi obiectivă, pe de altă parte cunoaşterea religioasă este percepută ca fiind emoţională, comunitară şi subiectivă[...]
Conflictul dintre religie şi ştiinţă este promovat mai ales prin mediatizarea şi promovarea unor situaţii ideologice (cazurile Charles Darwin şi Galileo Galilei)”.

Partea a doua a cărţii se vrea a fi o prezentare a raportului metodologie, experiment, paradigma, theoria în mediul ştiinţific versus metodologie, experiment, paradigmă, theoria în teologie.

Tot în această parte se doreşte o definire a dogmei şi un răspuns la întrebarea dacă aceasta, dogma, este o expresie a libertăţii sau a constrângerii.

Problema raţiunii, raţionalităţii în teologie şi ştiinţă este dezbătută de autori plecând de la ideea felului în care raţiunea imprimă întreaga creaţie, lucru pe care ştiinţa îl descoperă, dar nu îi poate da o explicaţie (vezi aici şi teoria lui Haissenberg).

Efectul revoluţionar al fizicii cuantice de la începutul secolului al XX-lea a impus ca necesară o schimbare a paradigmei epistemologice. Aici sunt dezbătute diferite probleme ce ţin de schimbările survenite în viziunea asupra realităţii ca o sumă şi nu ca un dat static şi imuabil.

Astfel sunt tratate diferite probleme ce ţin de temă, cum ar fi:
- Principiul de nedeterminare şi cosecinţele sale
- Ontologia fizicii cuantice. Relaţia dintre subiectul cunoscător şi obiectul cunoaşterii
- Începutul lumii – limita structurală a cosmologiei ştiinţifice
- Formularea principiului antropic
- Limitele gândirii axiomatic. Structura godeliană a cunoaşterii matematice
- Relaţia dintre matematica actual şi natură

Ultima parte a cărţii tratatează raportul dintre ştiinţa actuală şi teologie din punct de vedere al “gneosologiei patristice”:
- Caracterul ecclesial al cunoaşterii teologice
- Logica participativă şi ontologia iconică a cunoaşterii eclesiale
- Experienţa eclesială a Adevărului- criteriu esenţial al apologeticii ortodoxe

Chiar dacă, multora, cartea li se va părea aridă, datorită limbajului specific ea vine să lămurească anumite probleme pe care astăzi mulţi le pun în dialogul dintre ştiinţă şi teologie.

Realitatea este că atât teologia cât şi ştiinţa se bazează pe cunoaştere, ori plecând de la aceste premise dialogul este posibil, însă pe baze sincere şi fără părtinire şi prejudecăţi.

Dialogul este posibil mai ales în lumina ultimelor descoperiri din fizica cuantică.

Cum afirma şi autorul mulţi dintre noi privim raportul dintre ştiinţă şi teologie din perspectiva unor prejudecăţi cum ar fi teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin sau personalitatea lui Galileo Galilei.

Dar ştiinţa nu se limitează la aceste aspecte, chiar dacă ele, între timp au devenit ideologii paradigmatice ( în jurul cărora lumea s-ar învârti), ci le poate depăşi.

Acest proces de autodepăşire pe care ştiinţa îl poate face nu se poate realiza decât printr-o viziune teologică asupra lumii."

(Bogdan Ioan Stârceanu)

Recomandări

Etichete Descriptive ale Produsului

Alți clienți au atașat acestui produs următoarele etichete:

Folosește spații pentru a separa etichetele. Folosește ghilimele simple (') pentru expresii.


Color Swatches Magento extension by Galathemes Magento Themes