Rugåciunea necurmatå este arma cea mai puternicå în drumul desåvîrşirii sufleteşti. Sfînta rugåciune este aceea care coboarå asupra omului darul Duhului Sfînt. Taina rugåciunii nu se îndeplineşte în anumite ore hotårîte, cåci toatå vremea ce råmîne în afara acestora este timp pierdut. Rugåciunea trebuie fåcutå deci neîncetat. Din citirea Sfintelor Scripturi vine lumina înþelegerii, care, dupå aceea, se schimbå cu dumnezeiascå schimbare. Trebuie a ne instrui în aşa fel ca mintea så ajungå a pluti oarecum în Legea Domnului, dupå cålåuzirea cåreia se cuvine a ne întocmi şi viaþa. Cînd omul îşi într-armeazå sufletul cu cuvîntul lui Dum­nezeu, el se umple de acea înþelepciune care-l ajutå så deosebeascå ce este bine şi ce este råu. Citirea så se facå în singuråtate şi toatå luarea-aminte så fie adîncitå în adevårurile Sfintei Scripturi, din care så primeascå într-însul acea cåldurå care porneşte izvorul la­crimilor, cåci acestea încålzesc pe om în întregime şi-l umplu de daruri duhovniceşti care-i învioreazå mintea şi inima mai mult decît orice cuvinte. (Sfîntul Serafim de Sarov)